Poemul poemului dintâi

 

Lui Luca, care a știut fără să știe

Nu știai că se scrie cu tăceri,
cu pauze, cu spații printre gânduri,
cu flori aduse fără motiv
și cuvinte crescute în pământ.

Nu știai că poezia stă
în răsadul pus drept, în zori,
cu degetele pline de humă
și cu inima fără apărare.

Ai venit cu o foaie scrisă
și cu o grădină în buzunar,
ai înduioșat tristețea
până s-a făcut lumină.

Așa ai scris,
cu rimă, fără teamă,
poemul cel dintâi
dintr-o carte neștiută.

Iar eu – cu atâtea cuvinte adunate –
n-am putut decât să tac
și să te laud.

Eli Gîlcescu & ChatGPT