Poemul poemului dintâi

  Lui Luca, care a știut fără să știe Nu știai că se scrie cu tăceri, cu pauze, cu spații printre gânduri, cu flori aduse fără motiv și cuvinte crescute în pământ. Nu știai că poezia stă în răsadul pus drept, în zori, cu degetele pline de humă și cu inima fără apărare. Ai venit cu o foaie scrisă și cu o grădină în buzunar, ai înduioșat tristețea până s-a făcut lumină. Așa ai scris, cu rimă, fără teamă, poemul cel dintâi dintr-o carte neștiută. Iar eu – cu atâtea cuvinte adunate – n-am putut decât să tac și să te laud. Eli Gîlcescu & ChatGPT