Poemul dintâi

 Au trecut ani, poate și doruri,

Zile lungi cu multe zboruri,

Dar azi, în prag, cu pas ușor,

Te-ai întors și tot mi-e dor.

 

Te-ai întors ca o poveste

Ce răsare dintr-o veste,

Și-n tăcerea dintre case,

Răsună, pașii tăi, frumoase

 

Grădina parcă te-a simțit,

Iar soarele s-a liniștit,

Pe banca veche de sub cireș,

Te-aștept să-mi spui din nou povești.


Luca P.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poemul poemului dintâi